sigla Cuvintele lui Stefan
  • Cuvinte
  • Linii și hașuri
  • Povești
  • Rime
  • Newsletter

Vertijia

de Ioana Nicolaie

Tipărită la editura Arthur

Chiar dacă acesta este al doilea volum al seriei și întâmplările se continuă, prima parte fiind Ferbonia (a cărei recenzie o puteți citi aici), povestea are loc în cu totul altă lume, sau mai bine zis lumi, fiindcă Fil și Luvia, personajele principale, împreună cu prietenul lor de nădejde, Piper, trec pe parcursul poveștii de la a fi prinși într-un telefon, până la a ajunge într-o lume în care locuitorii făceau parte din natură! Momentul în care personajele principale sunt prinse în telefon, îmi amintește de o secvență din cartea Aventura intergalactică a lui Jamie Drake de Christopher Edge, în care se creează o legătură stranie dintre un extraterestru și un telefon...

Revenind la Vertijia, cele trei personaje ajung într-un arhipelag, numit Artuerpri, după numele celor patru insule care-l formau. Însă Fil, Luvia și Piper trebuie să depășească multele obstacole care li se pun în cale, unul dintre ele fiind acela că tinerilor li se ștersese memoria despre Ferbonia, haios fiind atunci când acestora le revin frânturi de amintiri! Dar scopul principal al celor trei este să găsească o cale să facă pace în Artuepri, în întreg ținutul purtându-se un război între Primitiv, una dintre insule și celelalte, un praf galben suspicios făcându-și de cap cu săracii arboceni (locuitorii Vertijiei), amețindu-i și decimându-i.

Vertijia continuă într-un fel povestea Ferbonienilor, dar e în același timp un nou început, locul năzărelilor copilărești întregite totuși de salvarea Luviei, fiind luat de o țintă mai serioasă, lupta de a salva de la pierire populația unui arhipelag întreg. Chiar și Piper se transformă dintr-un animal de companie într-un înțelept îndrumător.

Precum precedentul volum al seriei doamnei Ioana Nicolaie, Vertijia este o carte spectaculos ilustrată de Anca Smărăndache! Desenele ei mi-au completat imaginarea personajelor, capetele bob de orez, părul multicolor, parcă al scriitoarei ori coronamentul înfrunzit al arbocenilor bucurându-mi lectura și ajutându-mi la înțelegerea grafică a întâmplărilor. Doamna Anca Smărăndache desenează fermecător și sunt convins că cei ce vor citi cartea, vor simți asemeni mie că ilustrațiile dumneaei întregesc minunat cuvintele autoarei cărții.